DESPRE IRESPONSABILITATEA DECIDENŢILOR NOSTRI POLITICI

Ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta, in Parlament, la votul a doua propuneri legislative ale opozitiei care aveau ca obiect reducerea la 5% a T.V.A. la alimentele de baza, respectiv neimpozitarea pensiilor sub 2000 lei, reprezinta o situatie fara precedent pentru Legislativul de la Bucuresti, dar si o situatie rarisima in practica parlamentara a celorlalte tari din lume. Se demonstreaza, practic, halul de degradare a angajamentului responsabil si al constiintei politice si morale a politicianului roman.
Imi permit sa redau, pe aceasta tema, un articol publicat pe Mediafax cu privire la modul in care comenteaza publicatia THE ECONOMIST incidentul de la Bucuresti:

"Votul "eronat" al parlamentarilor PDL este un exemplu al politicii "disfuncţionale din România, unde legile par adeseori concepute cu câteva minute înaintea votului parlamentar şi unde se ţine prea puţin cont de strategia pe termen lung sau de impactul financiar, comentează The Economist.

Pare o glumă de 1 Aprilie, afirmă săptămânalul britanic într-un comentariu publicat pe blog şi intitulat "Cum nu se conduce o ţară", adăugând că parlamentarii din cadrul partidului de guvernământ, inclusiv miniştrii, au votat pentru scăderea TVA la alimente şi neimpozitarea pensiilor mai mici de 500 de euro (2.000 de lei), după ce Guvernul a mărit TVA cu doar câteva luni înainte, în cadrul unui acord cu FMI.

"Dar această ultimă gafă se încadrează în tradiţia obositoare de proces politic disfuncţional în România, unde legile par adeseori schiţate cu câteva minute înaintea votului parlamentar, ţinându-se prea puţin cont de strategia pe termen lung sau de impactul financiar", comentează The Economist.

O evaluare a structurii guvernamentale din România, realizată de Banca Mondială vorbeşte despre o "prevalenţă a luării de decizii ad-hoc" şi critică "folosirea frecventă" a ordonanţelor de urgenţă care ignoră legile aprobate de Parlament. În pofida planurilor anunţate, în urmă cu cinci ani, de a măsura rezultatele în loc de planuri, nu s-a făcut nimic, arată documentul. De asemenea, acesta denunţă absenţa ierarhizării politicilor şi faptul că "legile sunt aprobate de obicei fără finanţare adecvată"

Ceea ce ma surprinde pe mine, din nou, este seninatatea celor care spun, fara remuscari, ca s-a gresit, ca a fost o eroare. Culmea este ca, intr-o anumita masura, argumentul poate fi considerat de inteles, in conditiile in care, numai in acea zi, in interval de o ora, au fost votate 57 de legi in plenul Camerei Deputatilor, adica atat cat voteaza Parlamentul Francez cam intr-un an si jumatate (trei sesiuni parlamentare). La o asemenea cascada legislativa, eroarea produsa la vot este doar una dintre nenumaratele erori care se produc in procesul de elaborare si adoptare a legilor de la Bucuresti. 

TARA INFLATIEI DECIZIONALE

Dezgustat pana peste cap fiind, de acest ritm furibund al avizarii si promovarii proiectelor de acte normative, in special al proiectelor de legi cu adevarat importante (pacat ca nu pot detalia acum!), am intrat – de curiozitate – pe paginile de internet ale parlamentelor din Ungaria, Franta si Romania, pentru a face cateva comparatii intre activitatile legislative din aceste tari.

Desi nu-mi provoaca nicio placere analizarea si compararea cifrelor, in general, am considerat, totusi, util in acest context, sa fac un efort si sa ma uit peste ele. Si ce am vazut? Sa incepem cu Romania ultimilor 20 de ani. Parlamentul Romaniei a adoptat un numar de 6797 legi din 1990 pana in prezent, adica o medie de 323,6 legi pe an. Adica aproape o lege pe zi. Ca sa intelegem insa felul in care a evoluat activitatea legislativa in acest rastimp, este relevant sa ne raportam macar la fiecare dintre cele doua decenii. Astfel, in perioada 1990-2000, Parlamentul nostru a adoptat 1843 de legi (in medie, aproximativ o lege la doua zile si ceva) iar in intervalul 2001-2009, un numar de 4776 (!!!) de legi, adica mai mult de o lege pe zi calendaristica. Atentie, vorbim doar de legi!!! Ca, daca luam in considerare toate actele normative care se publica in Monitorul Oficial (adica si ordonante, ordonante de urgenta si hotarari ale Guvernului), cifrele devin astronomice: in intervalul 1990-2000 s-au emis 22.158 de acte normative iar in 2001-2009 doar 61.115 (!!!) acte normative. Devine plictisitor sa mai calculez media zilnica de emitere a actelor normative.

Dar sa ne intoarcem la legi. Pentru a intelege dimensiunea activitatii legislative din Romania, am facut, in primul rand, o comparatie cu activitatea Parlamentului de la Budapesta. In acelasi interval de timp (1990-2010), Parlamentul maghiar a emis 2054 de legi, de aproximativ 3 ori mai putin decat Parlamentul de la Bucuresti. Dar, atentie! In intervalul 2006-2010 s-au emis doar 86 de legi, cu o medie anuala de 21,5 legi (am calculat pentru 4 ani, pentru ca nu este luata in considerare decat o jumatate din anul 2006). La Bucuresti, in ultimii 4 ani (2006-2009) s-au emis 1616 legi, adica o medie de 404 legi in fiecare an. Deci Bucurestiul a fost de aproape 19 ori mai productiv decat Budapesta.

Cum spuneam, am intrat si pe pagina Parlamentului de la Paris si m-am uitat pe prima statistica pe care am zarit-o pe acolo: Situatia legilor promulgate in perioada 1 iulie 2007 – 30 iunie 2009 (adica intr-un interval de 2 ani): 86 de legi. Paradoxul este ca putem postula existenta unei proportii inverse intre "productivitatea" legislativa si nivelul de trai al populatiei. O fi, oare vreo legatura? Nu stiu, acum mi-a trecut prin cap aceasta idee, dar promit ca voi medita la ea si voi reveni cu concluziile la care voi fi ajuns, daca se va intampla asta.

Asadar, in conditiile in care Parlamentul Romaniei emite legi in cantitati industriale, am putea spune chiar ca, in Romania, emiterea legilor este o industrie in sine, cu mult mai dezvoltata decat cea din alte state europene cu pretentii. Dar ce se intampla cu toata aceasta cantitate de legi? Multe dintre ele sunt sortite pieirii de la bun inceput. Iau direct drumul Recycle Bin-ului. Fie la propriu – fiind abrogate/modificate la scurt timp dupa ce apar – fie la figurat – nu le aplica nimeni si nu mai intereseaza pe nimeni de existenta lor. Problema este ca, printre primele entitati care le dau uitarii si nu le mai aplica, se numara chiar institutiile statului. Si am numeroase exemple insa voi reveni altadata asupra lor.

Parerea mea este ca traim intr-o tara caracterizata printr-o inflatie decizionala greu de stapanit si de controlat. S-a creat deja o mentalitate in randul decidentilor politici, dar si in al executantilor, in sensul ca orice problema aparuta are o solutie... legislativa. De multe ori, inclusiv problemelor generate de neaplicarea corespunzatoare a legii, li se dau tot solutii legislative. Se dau legi pentru solutionarea unor probleme punctuale. Se dau legi foarte repede, fara nicio analiza aprofundata asupra situatiei de fapt in domeniul care se reglementeaza, a cadrului normativ incident. Cadrul nostru legislativ este caracterizat printr-o gramada de suprapuneri sau paralalisme de reglementare, printr-o gramada de norme redundante ori desuete, prin nenumarate norme divergente care coexista, reglementand diferit si in acelasi timp, acelasi domeniu. Consiliul Legislativ a ajuns sa faca doar figuratie si isi indeplineste doar cele mai formale roluri pe care le are, legate de indicarea erorilor gramaticale, lingvistice ori de tehnoredactare din proiectele actelor normative, si nicidecum nu mai indeplineste acea sarcina prevazuta de Constitutia Romaniei, de sistematizare, unificare si coordonare a intregii legislatii.

In contextul vitezei extraordinare in care se elaboreaza, promoveaza si se adopta acte normative in aceasta tara, in mod evident calitatea lor e foarte slaba. Guvernul Romaniei se aduna saptamanal si adopta sau aproba zeci de proiecte de acte normative de fiecare data. Asta este principala sa preocupare. Saptamana de saptamana. Uneori chiar si de doua ori intr-o saptamana. Se adopta decizii in cascada, exista un adevarat fluviu decizional. Marea problema este insa aceea ca nimeni, niciodata, nu mai este interesat si nu mai urmareste ce se intampla cu acele decizii dupa ce sunt adoptate. Singurul scop al decidentilor politici din aceasta tara este, in mod exclusiv, acela de a adopta decizii. Atat. Punct. Nimic altceva. Restul nu mai conteaza. A fost adoptata decizia, insemna ca ne-am facut treaba! E buna, e proasta, e aplicabila, e sau nu viabila? Nu mai intereseaza pe nimeni. Important este sa fie luata, sa existe. Atat.

Tot pe site-ul Parlamentului francez gasesc o sectiune intitulata „Rapports sur la mise en application des lois”. La noi nu exista asa ceva. Nu se mai preocupa nimeni de verificarea modului in care sunt puse in aplicare legile. Ar fi si foarte greu la avalansa de acte normative care se revarsa in continuu la noi. Cine sa urmareasca macar, cele aproape 5000 de legi emise in ultimii aproape 10 ani?

In aceste conditii, ideea finala pe care o desprind este ca produsele legislative romanesti sunt la fel de multe, inutile si proaste, precum chinezismele care se vand ieftin in complexul Europa. Este singura comparatie care imi vine in cap.

Voi reveni destul de des, din pacate, cu postari pe aceasta tema. Vreau ca, pe viitor, sa vorbesc si despre unele exemple care sa si evidentieze in concret cele povestite acum.