luni, 22 noiembrie 2010

Exercitiu de imaginatie - partea a 2-a


    Bag seama ca subiectul nu prea a starnit interesul. Exista o singura reactie exprimata. Poate si pentru ca a fost destul de greu de intuit motivul pentru care propun un asemenea exercitiu. Iar motivul este, in opinia mea, unul cat se poate de serios. V-am propus sa va imaginati o anumita situatie pentru ca, in final, adica acum, sa va dau o veste proasta si care nu este vreo nascocire de-a mea: traim, in continuare, intr-o tara in genul celei descrise de mine. Poate prea putin stiu, dar exista in Romania zilelor noastre, o lege (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31 din anul 2002) care spune ca Negarea, contestarea, [...], prin orice mijloace, in publica... (ceva; nu spun ce, ca nu asta are relevanta)... ori a efectelor acestuia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani..."
    Deci ea, legea, prevederea legala, imi interzice mie, cetateanul unui "stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme..." (am citat din articolul 1 al Constitutiei Romaniei), asadar imi interzice mie sa-mi exprim liber, pe strada, sau pe un blog (de ce nu? ca tot spatiu public este si aici), o opinie, propria mea opinie, daca ea este in sensul de a nega sau contesta faptul ca X lucru s-a intamplat. Imi interzice dreptul meu de a-mi exprima o opinie. Daca mai iau in calcul si faptul ca X-ul reprezinta un eveniment trecut, o situatie care nu mi-a fost contemporana si despre care aflu din relatarile unor autori de lucrari istorice sau de altfel, adica o situatie ale carei detalii nu le pot cunoaste decat pe baza perceptiilor subiective ale unor omi si oame, redate in maniera pe care ei au crezut-o de cuviinta, incep sa-mi pun problema in ce fel de lume traiesc.
    Sa luam un exemplu. Sa zicem ca tu, cititorule, esti un cetatean sau o cetateana, caruia/careia eu vin si-i spun ca acum, nu stiu..., ca niste ani in urma, cand inca tu nu te nascusesi, niste oameni s-au purtat urat cu niste alti oameni. Iti arat niste poze si niste documente care spun acelasi lucru, despre care tot eu iti spun ca sunt autentice. Stii ce se intampla daca tu indraznesti ca, dupa aceea, sa spui, pe strada fiind: "Naaa! Nu pot sa cred ca s-a intamplat asa!"? Ori, mai rau, te trezesti spunand "Pleaca, ma, d-aici cu facaturile tale, ca nu sunt decat baliverne!" Stii ce se intampla? Vin poterasii si te iau. Si faci puscarie.
    Sau alta ipoteza: Dupa ce vin eu si iti spun cele de mai sus, mai vine altul care iti spune ca nu s-a intamplat asa cum am zis eu. Poate ca iti aduce si ala poze si documente care ii sustin afirmatiile. Ce trebuie sa faci tu? Sa ma crezi pe mine. Sau, indiferent de ceea ce crezi, tu in public nu ai voie sa spui ca ala are dreptate iar eu am mintit. Nuuuu! Ai voie sa afirmi numai invers: ca eu am dreptate si ala e un falsificator nenorocit. Nu conteaza ale cui dovezi sunt mai convingatoare, tu nu ai voie sa-i dai lui dreptate.
    Intelegi cum sta treaba? Intelegi ca asta scrie intr-o lege a Romaniei de acum? Intelegi in cel fel de democratie traim?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu